Motto : D'aia m-am mutat la casa... - Episodul 2

Am si uitat de acest mini serial ce l-am primit pe mail prin 2008. Este foarte original, amuzant si pe alocuri dus la extrem, dar in general foarte amuzant si colorat. Nu stiu cine este autorul, dar din ce am inteles, cam toate sunt povesti adevarate.
Miniserialul are 11 episoade, sau cel putin atatea am primit eu, asa ca lectura placuta si azi am ajuns la al 2-lea episod:

"Ajung acasa. Joi. Tarziu. Rupt de oboseala. Ca nu mai dormisem de cateva zile. Abia astept sa ma intind in pat. Ca vin de la munca, nu de la crasma.
Intru in scara blocului. Se auzea ceva ceva…Nu mi-am dat interesul sa
aflu ce anume. Astept liftul. Cu gandul la ce mancare mai am in frigider, daca mai am vreo gura de bere, si imi numar tigarile, sa nu ma trezesc fara. Vine liftul. Urc. Inchid usile si apas butonul corespunzator etajului.
Am ajuns. "In sfarsit acasa", imi zic. Ies din lift. Aud. Petrecere de manele. Sa pic jos.
Deschid usa de la apartament si intru, in speranta ca am antifonati peretii si nu ma va deranja petrecerea. Nu am eu norocul asta. Nu am antifonati peretii. Se aude. Tare.
Nu-i problema, imi zic, la cat de obosit sunt, adorm asteptand sa mi se incalzeasca mancarea…Dupa ce se incalzeste mancarea, remarc tristul fapt ca incet incet imi dispare tot somnul. Mananc, beau o gura de bere, si ies la geam sa fumez o tigara. Nebunie. Urla Adrian minune si Guta de nu-i adevarat. Termin repede tigara, si ma duc in pat sa ma intind, cu speranta ca adorm. N-a fost sa fie.
Timpul trece. Incet. Foarte incet. Deja sunt treaz ca dupa 3 cafele. Ma uit la ceas. Trei jumate dimineata. Imi vin idei, asa ca ma ridic din pat si ma asez la calculator. Deschid WinAMP. Caut muzica. Gasesc. Deschid boxele. Alea de 300W. Le conectez la calculator si pe celelalte, ale unui prieten, care-s de 250W. Dublu click. Incepe melodia. Nu se mai aud manele. Se aude Mozart. Elvira Madigan. Feeric. Trec cinci minute. Aud batai violente in usa. Chem cainele, si iesim amandoi sa vedem cine bate noaptea la usa mea. Vecinu`. Cu inca doi. Nervosi. Nu ma impresioneaza. Pei ei ii impresioneaza cainele meu. Pe care l-am invatat sa maraie la comanda.
Incepe sa vorbeasca. E clar ca a baut. Nu inteleg decat franturi din ce spune. Il las sa vorbeasca. Termina. II spun ca n-am auzit nimic, si ma duc sa inchid muzica. Intru, dau mai incet, si revin la usa. Din momentul asta, reproduc dialogul:
- Da, care-i problema?
- Mai nesimtitule, cum iti permiti sa dai muzica asa tare la ora asta?
- D-aia.
- Cum iti permiti sa vorbesti asa cu mine? De cand ne tragem de sireturi?
- De cand iti permiti si tu sa vorbesti asa cu mine.
- Respecta macar faptul ca sunt mai batran decat tine! (aici are dreptate, el are 30 si arata de 43, iar eu am 28 si arat de 19, dar aici chiar nu-i vina mea)
- Mi-am notat. Sa revenim. Care-i problema ta?
- De ce dai muzica asa tare? Eu am doua boxe de 40W in casa, si nu se aude nimic la ele din cauza ta. Si n-am facut petrecere sa ascult Betoven.
- In cazul asta, cred ca realizezi ca-ti trebuie boxe mai mari.
- Poate-ti fut una.
- Poate. Poate nu.
- (Stupoare)
- Ai venit sa-mi spui ca dai petrecere? Sa ma anunti sa pot pleca in alta parte sa dorm?
- Pai…
- Fara pai. Iti doresc o noapte buna, si voi tine muzica la un nivel cat sa nu o aud pe a ta. Si apropo, e Mozart. Nu Mozart Salam si nici Mozart Guta. Si se scrie cu "Z", nu cu "T"!
Si inchid usa.
A urcat si a dat muzica mai incet. Acum nu ma mai saluta.
In schimb, ii dedic eu o melodie: "Tom Boxer - Caciula pe-o ureche"

Mai ales versurile: "Taraneeeeee, da-i la platane…"